În timpul administraţiei turceşti, Prefectura Constanţa sau Kiustenge funcţiona pe locul unde astăzi există Colegiul Mihai Eminescu. Tot în acest conac s-a instalat şi primul prefect român al Constanţei, Remus Opreanu, în anul 1878, după ce Dobrogea a fost alipită Regatului român, ca urmare a Războiului de Independenţă. În anul 1882, conacul moştenit de la turci a fost mistuit de un incendiu. Rămasă fără prefectură, administraţia românească a început să-şi pună problema construirii unui sediu adecvat pentru ridicarea unui Palat Administrativ la Constanţa, astăzi sediul Cercului Militar.

O primă menţiune despre Palatul Administrativ datează din 1892 şi se referă la negocierile între Primărie şi doamna Baratz, pentru a-i cumpăra proprietatea de pe strada Traian, necesară construirii edificiului menţionat. În 1895, Prefectura şi Primăria au început să negocieze un schimb de terenuri pentru ca edificiul să fie construit cam pe locul unde se afla astăzi Colegiul Mircea cel Bătrân. Dar cele două instituţii, prin reprezentanţii lor, nu au reuşit să se înţeleagă, aşa că s-a renunţat şi la ideea acestui amplasament, revenindu-se la cel iniţial, locul fostului conac turcesc. Schimbarea amplasamentului a atras după sine şi schimbarea proiectului iniţial. Pentru noul proiect a fost angajat un arhitect cunoscut din Bucureşti, Alexandru Băicoianu.

În 1897, locul Palatului Administrativ, aflat tot în stadiul de proiect, a fost schimbat iarăşi. De data aceasta s-a ajuns la concluzia că cel mai bun amplasament ar fi Gradina Belvedere, o grădină imensă, situată în faţa gării Constanţa, care se afla în faţa sediului de astăzi al Tribunalului. Aşa că, pe lângă Palat, tot din grădina oraşului a început construcţia unei noi străzi, care în prezent este strada Traian. Preocuparea edililor de a ridica un palat administrativ care să fie cel mai important edificiu al oraşului era