Traim intr-o tara atipica. Adica orice s-ar intampla in alta parte nu e obligatoriu sa fie valabil si la noi. Asta pentru ca romanul, spre deosebire de multi altii, a demonstrat ca are un plus de fantezie. Fac aceste afirmatii in contextul in care tocmai am incheiat o discutie cu un bun prieten, lider sindical. "Mosule - imi spune el - daca iti inchipui ca sindicatele din Iasi fac si dreg, te inseli amarnic. Nu fac nici un cacat! Toate, dar absolut toate, sunt un fel de CAR-uri. Niste mosmande unde vii, cotizezi si, daca ai bafta, te alegi si tu cu un bilet de concediu la mare sau la munte, acolo... Daca esti istet, ai putea sa mai faci si o afacere pe langa, dar, fii linistit ca, daca te vede cineva ca ai o o minte zburdalnica, va avea grija sa te puna cu botul pe labe. Sindicate puternice or fi prin alte parti, dar nu la noi".
Replica amicului meu sindicalist, de ce sa nu recunosc, m-a surprins si m-a indurerat in acelasi timp. Cu alte cuvinte, desi legea o permite, miscarea sindicalista din Romania nu inseamna altceva decat un mijloc de presiune pe langa patronat, ca niste lideri sindicali arbitrari sa aiba o baza de negociere pentru a-si face matul mare.
Pe de alta parte, scurtul schimb de replici avute cu amicul meu mi-a deschis ochii. Intr-adevar, daca ar fi sa faci o apreciere asupra miscarii sindicale din Iasi, vei constata cateva ciudatanii. Liderii sunt cam aceiasi, iar rezultatele activitatilor lor pot fi vazute cu ochiul liber. Din cand in cand cate o plimbare de pancarde prin fata Prefecturii, o negociere de ochii lumii si... cam atat.
Pacat... L-am cunoscut pe Virgil Sahleanu. Dumnezeu sa-l ierte! S-a batut pentru Tepro si a platit cu propria viata ca niste oameni sa aiba o viata mai sigura la intreprinderea unde lucrau. Nu a reusit si a murit degeaba. L-am cunoscut personal pe nea Victor Condurache, care a facut greva foamei l
