Scoţienii sunt obişnuiţi ca punctul lor de vedere să fie ignorat în sistemul politic britanic. În cele 18 alegeri generale de la Al Doilea Război Mondial încoace, conservatorii au avut o singură dată o majoritate în Scoţia (1955), cu toate acestea, au format guvernul de nouă ori. În ciuda faptului că a votat de cele mai multe ori pentru stânga, Scoţia a fost condusă de către laburişti pentru numai 30 de ani din 68.
Următoarele alegeri generale britanice le-ar putea da scoţienilor nu numai un alt guvern pentru care nu au votat, ci şi un referendum care ar scoate Marea Britanie din UE, ceva faţă de care majoritatea scoţienilor se opun.
Impunerea unui guvern greşit poate fi inversată după cinci ani , dar părăsirea UE nu.
Dreptul Scoţiei de a rămâne în UE, în cazul în care devine o ţară separată, a fost o problemă majoră în campania premergătoare referendumului privind independenţa de anul viitor, fiecare partid încercând să demonstreze că scoţienilor le pasă cu adevărat de apartenenţa lor la Europa. Unioniştii încearcă să sperie alegătorii, ameninţându-i că o Scoţie independentă ar putea fi forţată să părăsească UE. Dar, la fel cum există o majoritate în favoarea rămânerii în Europa, tot astfel există şi o majoritate în favoarea apartenenţei la Marea Britanie. Cu alte cuvinte, cei mai mulţi scoţieni nu doresc să schimbe nimic.
Însă asta s-au putea schimba, din cauza valului anti-UE aflat în creştere la sud de graniţă. Altfel spus, cel mai simplu mod prin care Scoţia poate evita alungarea din UE ar fi să voteze pentru independenţa faţă de Marea Britanie, înainte ca englezii să apuce să voteze în privinţa aprtenenţei UE.
Aşadar, scoţienii au de-a face cu o alegere ingrată: să voteze anul viitor pentru independenţă şi pentru presupusa calitate de membru UE, riscând ca legăturile cu Anglia să intre în colaps dacă aceasta votează pentru părăsire