O expoziţie dedicată celebrei dansatoare Isadora Duncan poate fi vizitată la Muzeul Bourdelle din Paris. Considerată deschizătoare de drumuri în arta dansului, americanca de origine irlandeză a primit recunoaşterea artei sale la Paris.
La 1900 debarca în Franţa o tânără pasionată de dans şi lipsită de prejudecăţi, ale cărei idei privind spectacolele de balet nu fuseseră foarte apreciate de conaţionalii săi. Într-o epocă în care femeile încă purtau corset, tânăra Isadora Duncan propunea un dans fără poante şi tutu.
Drapată în văluri transparente, în maniera antică, desculţă, acompaniată la pian de „un oarecare" Maurice Ravel, a dansat întâi în saloanele pariziene ale unor personalităţi interesate de artă, cum ar fi Contesa de Noailles, Prinţesa de Polignac sau Doamna de Saint-Marceaux, şi în propria reşedinţă din strada Villiers, unde veneau s-o admire sculptorul Auguste Rodin, compozitorul Gabriel Fauré, pictorul Eugène Carrière sau politicianul George Clémenceau.
De pe scenele pariziene în Uniunea Sovietică
Manifestarea de la Paris nu este găzduită întâmplător de Muzeul Bourdelle. În 1909, reputatul sculptor francez a văzut-o pe scena Teatrului „La Gaité" în „Ifigenia în Taurida" de Glück. A fost fascinat de dansul ei şi a creat o suită de desene în cerneală violet sau brună, care surprindeau graţia mişcărilor, unduirea trupului, avântul braţelor. Isadora Duncan a devenit una dintre muzele sale, care a inspirat şi basoreliefurile în marmură pe care artistul le-a creat, între 1910 şi 1913, pentru Théâtre des Champs-Elysées.
Expoziţia, intitulată „Isadora Duncan. Un sculpture vivante", ilustrează, în cinci secţiuni, arta şi viaţa acestei artiste, ambele traversate de o intensă pasiune. Prima secţiune introduce vizitatorul în lumea vestitelor saloane pariziene. Atmosfera lor este recompusă prin prezentarea unor portrete semnate de art
