Am asistat (pasiv) la o discutie dintre amicii mei pe FB. Dintr-o parte – o atitudine hilara despre potentialul militar pe care il are sau nu il are Israel-ul, insotit de o atitudine aproape pro-iraniana  si “contra” unora care anulau aceasta parere cu argumente mai mult sau mai putin fezabile. Desi am scris destule analize despre Orientul Mijlociu, care din nefericire se indreapta cu pasi mult prea grabiti  spre un conflict inevitabil, nu mi-am permis sa fac o adevarata analiza tactica si strategica despre acest conflict probabil, tocmai pentru ca la ora actuala cine crede ca poate anticipa miscarile adversarilor in general sau ale Israelului in particular greseste amarnic. Intr-un fel sau altul am gasit si motivatia sa o fac – acel dialog aproape copilaresc de pro si contra in fata unei tragedii de proportii care ne poate cuprinde si pe noi. Deci, foarte pe scurt pentru a cruta cititorul de inca o analiza lunga si plictisitoare pe acest subiect. Israel 1. Israelul are o armata (populara) bazata pe o forta regulata de doua sute de mii de soldati la termen. Serviciul militar este obligatoriu in Israel pentru femei si barbati de la varsta de 18 ani, dupa terminarea liceului. Grosul armatei este constituit din rezervisti (miluim). Numarul acestora este de obicei secret. Conform unelor date semi-oficiale, in cazul unui razboi care necesita mobilizarea totala, Israelul poate dispune de o armata de 700-800 de mii de soldati.

2. Strategia militara a Israelului este bazata pe faptul ca armata regulata (la termen) poate tine piept oricarui pericol timp de 6 zile. In aceasta perioada toata armata de rezerva poate fi echipata si poate ajunge pe front. Aviatia isreliana are ca prim obiectiv protejarea drumurilor de deplasare a fortelor mobilizate si protejarea centrelor civile. Doua lucruri pe care le-a indeplinit cu succes in conflagratiile mai mari sau mai mici din isto