In finalul unui editorial intitulat "Momente periculoase pentru presa" (Ziua, 14 septembrie), dl Sorin Rosca Stanescu avertiza: "Se anunta un final de an periculos pentru libertatea presei". De acord cu domnia sa. Exista insa o diferenta foarte importanta intre genul de pericole ce poate fi subsumat titlului si cel enuntat in finalul articolului. Daca lucrurile stau numai asa cum le prezinta dl Petre Mihai Bacanu, ingerintele trustului german WAZ, patronul ziarului, in politica editoriala a Romaniei libere constituie semne de foarte prost augur. La fel, daca lucrurile stau numai asa cum le prezinta redactorii Evenimentului Zilei, presiunile trustului elevetian Ringier, patronul ziarului, asupra colegilor nostri sunt inacceptabile.
Peste toate importurile neinspirate, asta ii mai lipsea Romaniei - un mecanism de ingradire a libertatii presei care sa functioneze cu precizia unui ceas elvetian si cu aplombul unui autoturism german. Un mecanism ale carui rotite si resorturi sa fie lubrifiate cu istorica smecherie locala. Intr-un an electoral, o asemenea situatie poate avea efectul unei bombe cu ceas.
Nu e mai putin adevarat insa ca nimeni nu poate crea pericole mai mari pentru presa decat presa insasi - jurnalistii si colaboratorii ziarelor, posturilor de radio si televiziune. Din pacate, anul electoral a exacerbat vocatia sinucigasa a presei romanesti, pentru care un proaspat adoptat cod deontologic valoreaza mai putin decat o ceapa degerata.
Urmaresc presa romaneasca zilnic. In scurta perioada in care am oferit consultanta unui partid politic, am citit, asculat si privit la informatia oferita opiniei publice mai mult decat mi-as fi dorit. Credeam ca exista putine lucruri ce m-ar mai putea surprinde, dar trebuie sa recunosc ca m-am inselat. Iresponsabilitatea, reaua-credinta, partizanatul mocirlos, manipularea, febrilitatea de a prelua informa