La Cluj, daca vrei sa-ti pierzi cateva ore intr-o carciuma curatica, ieftina, cu bere proaspata la halba, eventual si cu mici trebuie sa stii unde sa o cauti. Un astfel de local te fascineaza cu atat mai mult cu cat il descoperi intamplator, intr-o dimineata de vara.
Deschizi o poarta, strabati un gang care intentioneaza parca sa te scoata in cealalta parte a orasului, cobori cateva trepte si, intr-o curte interiora iata si carciuma: cateva mese din plastic rosii, umbrele fara reclame si suspect de multa lume pentru ora 10, majoritatea pensionari.
Intelegi repede ca sunt oameni cu tabieturi: vin, se aseaza la cate o masa, scot ziarele, beau una mica batraneste, se converseaza, nu fac galagie, stau cate o jumatate de ora si pleaca la treburile lor.
"Daca nu gustati mititeii nostri, apai nu stiti ce pierdeti!", ne indeamna chelnerita cam trecuta, dar nurlie. Decidem sa-i gustam, apoi lancezim cu berea in fata, la o masa. Apare o batranica, cu vreo trei papornite din alea impletite parca din mileu, cu broboada in cap. Nu pare din oras, probabil ca a venit dis de dimineata cu vreo rata dintr-unul din satele din apropiere.
Ne cere permisiunea sa se aseze. Si-a luat un tap de bere, ia prima gura, cea cu spuma si-l pune tacticos pe masa. Apoi cauta ceva intr-una din papornite: ochelarii, cu o toarta rupta si prinsa la loc cu leucoplast. Cauta in continuare, scoate o hartie impaturita pe care o despatureste.
Apoi, timp de douazeci de minute cat bea tapul, citeste ce scrie pe bucata de hartie o data, de doua ori, de zece ori, cu o expresie grava. Devin curioasa, ma aplec ca sa vad ce scrie, o fi vreun act interesant sau scrisoarea din State a fiului ratacitor. E o lista, scrisa cu litere labartate de copil de-a treia.
Titlu mare: 300.000 lei, sublinat si dedesubt – fasole verde – 50.000 lei, rosii – 20.000 lei,
