O zi splendidă la Sportul-Rapid, partidă de cartier. Ca, atunci când se vorbea de Lazăr, Bălan, Varga, Şumi, Moldovan, nici nu mai ştiam despre ce echipă e vorba.
Ca să nu mai pomenesc de cartierele Giuleşti, Grant,Crângaşi, CAM, Grozăveşti contopite-n public. Regret, am văzut meciul la TV. Nu regret rezultatul, 2-0, şi estetica jocului. Nici prestaţia bună a lui Robert Dumitru. Unde jucăm noi, un nimb de cinste îi cuprinde pe fluieraţi. Energii pozitive. Numai să ni le conserve Copos, care cu teoriile lui apocaliptice, atunci când începe să i se scufunde pământul, bagă ioni negativi şi harpagonerii în echipă; nu dă banii, nu se bucură, joacă blazarea, face pe inocentu-n păpuşoi şi se alege praful de tot. De asta mă tot tem mereu şi nu mă pot bucura. Când mai toţi spun că luăm titlul, eu rămân doar rapidist şi rece; sunt mereu Gigi scepticu'. Deşi, iată, optimismul e real: Herea e-n formă, Lazăr constant, brazilienii dau bine din cap şi picioare ; eu îl compătimesc pe Bornescu că stă pe tuşă, dar dacă era titular îl compătimeam pe Dani; iar galeria a sesizat sensibilitatea lui Mircea aclamându-l. Ca şi pe Moldovan. Doamne, cum ni se umple sufletul de generozitate când suntem victorioşi! Aşa să ne ţină Dumnezeu! şi seiful acestui om nativ-generos, numit Copos.
