Pentru a nu mai fi silită să facă figuraţie în Parlament, opoziţia a decis, aşa cum era de aşteptat, să se intre în grevă. Aşadar, deputaţii şi senatorii se vor prezenta în forul legislativ doar în situaţiile în care prezenţa lor va fi indispensabilă. Cu ocazia unor moţiuni de cenzură, în eventualitatea suspendării preşedintelui sau dacă va fi realizată masa critică necesară pentru impunerea alegerilor anticipate. Până atunci, senatorii şi deputaţii vor fi mult mai prezenţi decât până acum, pentru că vor avea timpul necesar în spaţiul public. Acolo unde măcar vor putea fi auziţi şi înţeleşi de cetăţenii care i-au votat şi de cei care nu i-au votat, dar sunt astazi dezamăgiţi de prestaţia coaliţiei. Acest gest extrem poate avea câteva consecinţe importante. Una dintre ele este extinderea grevei parlamentare prin blocarea Senatului. Dar nu este deloc exclusă nici intrarea în grevă a altor senatori şi deputaţi din partide, care fac parte din coaliţie sau sprijină coaliţia. Or, din grupul parlamentar al minorităţilor, altele decât minoritatea maghiară. Ceea ce înseamnă, în esenţă, că declanşarea grevei are un potenţial exploziv.
În Senatul României, în acest moment, coaliţia nu mai are o majoritate. Ea se află la paritate cu opoziţia, prin faptul că Verestoy Atilla se afla într-un îndelungat concediu medical, în urma accidentului suferit. Prin urmare, aritmetic cel puţin, Camera superioară a Parlamentului nu mai poate funcţiona. Care ar putea fi consecinţa? Consecinţa este că, indirect şi neintenţionat, şi senatorii coaliţiei sunt atraşi în greva generală. În timp ce o serie întreagă de acte normative nu vor mai putea fi promovate de Guvern, iar senatorii puterii vor arde gazul de pomană, făcând un simplu act de prezenţă pentru a-şi încasa indemnizaţiile, senatorii opoziţiei vor putea, cum arătam, să fie mult mai prezenţi în spaţiul public, inclusiv în comun
