Intrebare catre Sfantul Sinod: ce s-a intamplat cu acele pacate marturisite catre duhovnic, in sfanta taina a spovedaniei, si care au ajuns dupa aceea la urechile de Yoda ale Securitatii? Putem considera ca au fost iertate sau, dimpotriva, se afla si acum pe mana Satanei? Caci, daca nu au fost iertate, asta inseamna ca toti acei credinciosi vor ajunge in Iad, desi ei credeau ca, prin mila Domnului, fusesera scapati. Ei credeau ca au fost dezlegati cand de fapt erau legati mai departe si pana la noi ordine la Securitate. Daca, totusi, se considera ca pacatele au fost iertate, inseamna ca Dumnezeu a luat din mana Diavolului ceea ce preotul turnator a pus acolo. Astfel incat, fara a ameninta cu idei protestante "sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica", ne putem intreba: la ce bun acesti preoti care-i fac probleme lui Dumnezeu si-l pun la treaba? Ne mai putem increde in ei ca mediatori? Poate ca ar fi mai util si, in orice caz, mai sigur sa discutam direct cu El. Dar chiar si la acest nivel inalt de decizie am putea intampina probleme: cum poate Dumnezeu sa ierte un pacat care nu mai e un pacat, un secret care nu mai e un secret? Daca un secret, pe care numai tu si cu Dumnezeu si cu duhovnicul il stiai, este stiut acum de toata Securitatea, atunci mai este acesta un pacat? Nu cumva pacatul s-a intors impotriva ta inca din lumea asta, de ai putea crede ca Dumnezeu insusi incearca sa te santajeze si ca Dumnezeu a semnat un angajament la Securitate? Aceasta trebuie sa fie o chestiune teologica subtila, care se cere rezolvata si altfel decat prin rostirea unui nou pomelnic de catre un sobor menit sa ierte "la comun" ceea ce nu a fost iertat la fiecare in parte.

Unii filosofi atei, cum este Michel Foucault, sunt de parere ca spovedania (sau, mai nou, terapia) reprezinta un instrument redutabil de manipulare a constiintelor si a afectivitatii indivizilor. Ace