Probabil că ştiţi: Microsoft a lansat cea de-a doua generaţie a mesei interac tive Surface , bazată pe un nou tip de tehnologie tactilă. Mai pe româneşte, stai la masă şi, în loc să mănânci sau să joci Monopoly pe ea, o foloseşti ca ecran pe care poţi să-ţi plimbi degetele şi să dai click cu ele. Preţul e deocamdată prohibitiv pentru simplii cetăţeni, încât "device"-ul e destinat în special hotelurilor, sălilor de conferinţe etc. ş i oricui îşi permite să arunce aproape opt mii de dolari pe aşa ceva.
Dar nu preţul e problema - în mod sigur va descreşte semnificativ în anii următori -, ci tendinţa. Motivaţia. Mobilul (nu telefonul). Cărei nevoi îi corespunde această invenţie, la ce-ar trebui să ne mai aşteptăm şi, vorba aia, de unde venim, cine suntem şi încotro ne îndreptăm?
La început a fost calculatorul. Blaise Pascal, sir Charles Babbage, Ada Susan de Lovelace etc. I s-a spus calculator pentru că scopul era să calculeze. După naşterea primului computer electronic, UNIVAC, n-a trebuit mult ca lumea să se prindă că maşinăria ar putea face mult mai mult decât să calculeze. Să stocheze mari cantităţi de date, care să poată fi regăsite rapid, să sorteze şi să filtreze informaţii, să permită editarea de texte, să creeze şi să întreţină baze de date (de la gestiunea unei magazii până la cartea de telefon) etc.
O dată cu apariţia Internetului, calculatorul a căpătat o nouă dimensiune, mai bine zis un set de dimensiuni legate de comunicare şi socializare. În paralel s-au mai întâmplat două fenomene majore: dezvoltarea echipamentelor periferice (imprimantă, funcţii audio-video), respectiv apariţia sistemelor de operare cu interfeţe "prietenoase" (icon-uri, meniuri, bare de task-uri etc.) Aceasta din urmă a transformat radical calculatorul dintr-un instrument folosit în special de specialişti (nu doar specialişti în IT) într-o jucărie pe c