Katja Lange-Müller, scriitoare născută în Berlinul de Est, este una dintre cele mai preţuite voci ale literaturii de limbă germană la ora actuală. Cărţile ei i-au adus premii mari: Premiul „Ingeborg Bachmann“, Premiul „Alfred Döblin“ (1995), Premiul pentru Literatură al Oraşului Berlin (1996) sau Premiul Literar pentru Umor Grotesc al Oraşului Kassel (2005). Cu Romånia a început să se familiarizeze în anii ’90, cînd a ajuns aici pentru prima dată, iar poveştile ei despre traiul de zi cu zi în Bucureştiul acelor vremuri sînt la limita suprarealismului. Nu altfel e propria poveste de viaţă: la 16 ani, a rupt legăturile cu familia, bine aşezată în rîndul nomenclaturiştilor din RDG – mama urcase ierarhia la conducerea partidului, fiind, pe rînd, adjunct al Camerei Poporului, membru al Comitetului Central al SED şi candidat la Biroul Politic, iar tatăl era director adjunct al televiziunii din RDG. A trecut apoi printr-o perioadă în care a fost urmărită de STASI, a învăţat meseria de tipograf, a lucrat pentru Berliner Zeitung, după care s-a angajat ca soră medicală în secţiile de tip închis ale mai multor spitale de psihiatrie. A studiat, în acest timp, literatura, dar după absolvire, a fost repartizată disciplinar în Mongolia, la Ulan Bator, unde timp de un an a lucrat într-o fabrică de covoare. A încercat, dar n-a putut, să emigreze în China, şi în 1984 a reuşit să fugă în Berlinul de Vest, unde, la scurtă vreme, a şi debutat, cu succes, ca scriitoare. Recent, Katja Lange-Müller a revenit în România, invitată de Goethe-Institut şi de Centrul de Carte Germană, la o întîlnire prilejuită de un proiect literar derulat în 11 ţări din Sud-Estul Europei, Curajul rememorării (Wagnis der Erinnerung). Proiectul a reunit texte semnate de 23 de scriitori din Croaţia, Serbia, Muntenegru, Bosnia-Herţegovina, Albania, Macedonia, Bulgaria, România, Grecia, Turcia şi Cipru, texte