Preţul aurului s-a dublat din 2008 până acum, ajungând să se vândă cu peste 1260 de euro pe uncie (aproximativ 45 euro pe gram). Pe măsură ce pieţele de investiţii tradiţionale, de la burse la proprietăţi imobiliare, s-au prăbuşit, iar pieţele financiare au alunecat în haos, s-a creat un fenomen pe care mulţi îl descriu drept "noua goană după aur", relatează Daily Mail.
Până acum, în lume au fost extrase în jur de 170.000 de tone de aur, iar resursele rămase se ridică undeva la 90.000 de tone. În ritmul actual de extracţie, aurul se va termina peste 30 de ani. Companiile devin din ce în ce mai conştiente de acest lucru şi caută noi zone de exploatat, în locuri mai riscante precum nordul îndepărtat al Canadei sau în înălţimile munţilor Anzi.
Munca de extracţie devine şi ea mult mai grea. Dacă la sfârşitul secolului XIX, în Australia găseai bucăţi de aur pe jos, lângă zăcăminte, acum este nevoie de săparea unor cratere imense, care ajung şi la peste 350 de metri adâncime. Marile firme care sapă după aur se bucură dacă reuşesc să scoată aur de mărimea unei mingi de golf, din şase basculante pline de minereu.
Pentru căutătorii de aur tradiţionali, din Scoţia spre exemplu, această cantitate este doar un vis. Pe dealurile scoţiene, printre care curg râuri în care acum 150 de ani se găsea aur din belşug, sunt locuri care arată ca un câmp bombardat. Căutătorii de aur din prezent speră să dea lovitura.
Uneltele lor sunt rudimentare, ţevi care au montate la capăt mingi de tenis, cu care apucă prundişul de pe fundul râurilor, pe care apoi îl cern în tăvi de plastic găurite.
"E în ADN-ul lor. Ce îi mână pe oamenii aceştia este dorinţa de a da lovitura. Oamenii cred că se vor îmbogăţi, însă realitatea e alta. Sunt foarte puţini căutători care reuşesc să-şi acopere costurile", spune Leon Kirk, un căutător veteran de aur.
La 27 de ani, Gareth Moor