După secesiunea Sudului bogat în petrol, Sudanul de Nord este afectat de scăderea veniturilor din exporturi. Pe lângă izolarea sa internaţională, preşedintele Omar el-Bechir se confruntă cu o alianţă a partidelor de opoziţie împotriva sa, cu mişcări de tineret care doresc un scenariu de tip egiptean şi cu trei grupuri rebele care se mobilizează pentru a-l răsturna.
Chiar dacă se bucură în continuare de sprijinul armatei iar protestele unor grupuri de studenţi de la începutul anului au fost reprimate brutal, regimul sudanez se clatină economic şi politic. Analiştii prevăd un scenariu de izbucnire a unui război civil sângeros ca în Libia şi Siria, scrie David Ottaway, cercetător senior la Woodrow Wilson International Center, într-o analiză pentru Foreign Policy.
Încurajaţi de căderea regimurilor Mubarak şi Gaddafi, adversarii preşedintelui el-Bechir, care este la putere de 22 de ani şi a fost acuzat de genocid de Tribunalul Penal Internaţional, se pregătesc pentru înlăturarea acestuia fie printr-un transfer de putere negociat, sau prin forţă armată.
Preşedintele a încercat să-şi coopteze inamicii prin invitarea mai multor partide de opoziţie să formeze un guvern de „largă uniune”, care să preceadă elaborarea unei noi Constituţii, ce ar urma să pună mai mult accent pe caracterul islamic arab al regimului său. Forţele de opoziţie n-au răspuns însă invitaţiei sale de a veni la putere iar creştinii africani din Nord, al cărui număr este cifrat între 500.000 şi un milion s-au arătat îngrijoraţi că noua Constituţie ar putea duce la o discriminare mai puternică a lor.
Mai mult, partidele din opoziţie s-au unit în Forţa de Consens Naţional, alianţă care face acum apel la o intifadă paşnică. Cu 47 de ani în urmă, zeci de mii de doctori, avocaţi, studenţi şi muncitori au ieşit pe străzile din Khartoum şi au manifestat până ce generalul Ib
