În mediul rural, finanţările sunt obţinute mai mult prin credibilitate decât prin garanţii, în urma recomandărilor din partea oamenilor de încredere. Sursa: Reuters
Satul rămâne unul dintre cele mai sigure sectoare pentru creditare. Bănci şi creditori nebancari au la sate portofolii de zeci şi chiar sute de milioane de lei "fără pată“. Cel mult 1% din împrumuturile acordate au rămas neplătite. Respectul pentru ban, care trebuie neapărat investit, şi nu cheltuit, dar şi ruşinea de "gura lumii“, au creat un profil de client sigur, scrie revista "Capital".
Un caz de manual este Cătălin Dumitrache din Gherghiţa, judeţul Prahova. A luat prima oară un credit de la fundaţia Centrul pentru Dezvoltare Economică, în 2004, pentru extinderea unei sere şi l-a rambursat doar în 7 luni. Între 2005 şi 2009 suprafaţa serei a crescut constant, de la 1.000 mp la 8.000 mp cultivaţi cu legume. Dezvoltarea a făcut-o prin credite, cinci în total, în valoare de 38.000 de dolari, fiecare restituit în mai puţin de un an.
"Pentru ei, orice sumă este foarte importantă: trebuie investită, şi nu cheltuită, pentru că din acea investiţie trăiesc: asta e marea diferenţă între zona rurală şi cea urbană“, spune Anca Ciobanu, CEO good.bee Credit IFN specializată în finanţarea afacerilor mici din zona rurală.
Potrivit acesteia, antreprenorii rurali preferă creditele în lei, cu plata dobânzii în avans. Alte instituţii financiare care oferă credite pentru mediului rural sunt Patria Credit, ProCredit sau CEC Bank.
Model de banking sătesc
Resimţind noile realităţi ale pieţei, în 2009, Cătălin Dumitrache a renunţat la culturile de legume şi a trecut la înlocuirea treptată cu flori, concomitent cu reducerea suprafeţei de sere la 4.000 mp.
"Creăm grupuri informale, de maximum 60 de persoane, alcătuite din cei care doresc credit. Se alege prin vot secret un comitet de credit,
