Noul motiv de gâlceavă politică este intenţia Guvernului Boc de a comasa alegerile locale cu cele parlamentare, în toamna anului viitor.

Pe această temă, Opoziţia are dreptate: mişcarea este una cu profund caracter clientelar şi nedemocratic. Sigur că nu va fi o problemă de legalitate, dat fiind că legea alegerilor locale va fi schimbată tocmai pentru a susţine această golănie politică. Dar dacă o tot ţinem cu modificarea legilor în interesul unui partid sau al unui grup, se alege praful de încrederea electoratului în sistemul democratic. O clasă politică responsabilă păstrează intact cadrul electoral măcar 15-20 de ani, pentru a crea o tradiţie, o garanţie că ai parte de aceleaşi reguli şi când te afli la Putere, şi când combaţi în Opoziţie.

Or, la noi, regulile se schimbă la fiecare ciclu electoral. Timp de un deceniu şi jumătate am avut alegeri parlamentare şi prezidenţiale simultane, o dată la patru ani, apoi a venit Guvernul Năstase şi le-a decalat, mărind mandatul preşedintelui la cinci ani (Năstase era convins că va ajunge la Cotroceni, iar patru ani i se păreau prea puţini; acum, cu Băsescu la Palat, i se par îngrozitor de mulţi).

Guvernul Tăriceanu, bazat pe tovărăşia PNL-PSD, a impus un sistem uninominal bezmetic, care a propulsat în Parlament candidaţi cu 15% ori chiar cu 7%, clasaţi pe locurile 3 sau 4 în colegiile lor. În plus, unele colegii au fost trasate după o geometrie caraghioasă, doar pentru a ajunge în legislativul ţării cine trebuie.

În vara acestui an, Guvernul Boc, sprijinit de votul Parlamentului, ne-a blagoslovit cu altă trăsnaie: prevederea ca primarii să fie aleşi din primul tur. Ce mai contează că, în localităţile unde va fi concurenţă acerbă între patru-cinci candidaţi, vor fi instalaţi primari cu 15-20% din voturile exprimate, adică 7-10% din numărul localnicilor cu drept de vot?!

Şi acum vine povestea