Tehnologia eliminarii bolilor genetice constituie un pas spre eugenie sau doar o cale de eradicare a unor boli? Se doreste, intr-adevar, o "rasa mai sanatoasa" sau o "rasa mai buna"? Daca am fi nevoiti sa trasam o limita intre normal si abuz, unde, oare, ne-am opri? Cunostintele avansate in genetica pe care le detinem au creat o noua provocare, aceea de a invinge bolile genetice, uneori amenintatoare de viata sau generatoare de handicap, atit fizic, cit mai ales psihic si social. Provocarea este cu atit mai mare si genereaza controverse deosebit de importante cu cit este vorba despre posibilitatea de face, cu ajutorul tehnologiei, ca acestea sa nu mai apara, inca de la stadiul de embrion. Iar daca "genele rele", aducatoare de boala, sint neutralizate, de ce nu am putea sa valorificam unele "gene bune", care ar putea aduce beneficii sau ar imbunatati viata viitoarei fiinte?

In incercarea de a rezolva aceste dileme si spre implinirea dorintei initiale, aceea de a elimina bolile genetice, s-a creat reprogenetica, referindu-se la tehnologii reproductive si genetice inca necucerite, dar care se asteapta sa fie detinute in viitorul apropiat (de exemplu, tehnologia alegerii germinale) si sa devina disponibile. Termenul nu este unul nou, el a fost introdus inca din 1997 de profesorul in biologie moleculara de la Princeton University, Lee M. Silver, in cartea sa "Remaking Eden". Teoria profesorului Silver consta in crearea de tehnologii cu ajutorul carora sa se imbunatateasca interpretarea efectelor expresiilor diferite ale ADN-ului, sa creasca abilitatea de a recolta un numar mai mare de embrioni si sa se ajunga la o rata mai crescuta de reinserare a embrionilor in mamele gazde. In esenta, teoria preconizeaza o tehnologie de modificare a caracteristicilor genetice de la stadiul de embrion (identificarea genelor raspunzatoare de boala, eliminarea lor, eventual marirea ex