Au trecut 21 de ani. Pare puţin, dar în cazul presei scrise este aproape o veşnicie.
Se spune că un ziar trăieşte doar o zi, dar Bulina Roşie a dovedit că poate însemna mai mult decât atât, că poate deveni o parte a istoriei României. A dovedit că, indiferent cine sunt cei care au avut-o în proprietate, rămâne de partea cititorilor, de partea românilor, că le poate reprezenta interesele în faţa politicienilor.
Nu ne-am propus să vindem filme pe CD-uri, pentru că ne-am dorit să fim cumpăraţi pentru ceea ce scriem zi de zi. N-am încetat să publicăm anchete şi să cotrobăim prin vieţile puternicilor zilei, fiind convinşi că asta aşteaptă cititorii noştri. Că asta este datoria noastră de ziarişti.
Mi-am început cariera de ziarist la Evenimentul Zilei, în iunie 1992, adus de mână de tatăl meu, Adrian Andronic, am devenit redactor-şef adjunct şi am lucrat zi de zi cu Ion Cristoiu, până după alegerile din 1996, după care, ştiind ce urmează, mi-am continuat cariera în alte părţi. Pot spune că în aceea perioadă fiecare zi a reprezentat un privilegiu pentru mine. Şi pentru acest lucru voi fi recunoscător toată viaţa.