Căruţă trasă de un cal bătrân, înăuntru un fel de coşciug triplu o ladă paralelipipedă lată, vopsită în verde şi pe care scrie cu litere nu prea sigure, Pâine. O foaie de tablă acoperă fundul căruţei, pe care dacă o dai înlături, iese un abur des, semn că e caldă pâinea... Vehiculul este condus de un bătrân mic, slab, cu o faţă de asiat. Lângă el, pe capră, un fel de bunic al ei, pe fetiţă de şase-opt ani, gravă, la locul ei, cu nişte ochelari groşi. Un alt copil, ceva mai mare văzându-i, strigă: Şi noi avem acasă un cal, da, e frumos, nu ca ăsta!...

O fată de 16 ani dezvirginată într-o popicărie pustie, cu popicele drepte în picioare, - profesorul de educaţie fizică o luase la pumni, trântind-o pe jos. Fata mărurisise acest lucru, veselă, lăudându-se cu el, parcă.

"Închipuiţi-vă un şobolan impotent". (Cioran)

Călugărul care seamănă cu Michelangelo. Mic bătrân, vioi, orbeşte treptat, - vorbăreţ: întâi, mai vedeam doar soarele; pe urmă, luceafărul, luna, pe urmă câteva stele şi la urmă de tot, lămpile, cu asta mai rămăsesem, şi pe urmă crezusem că rămâi cu ele, - dar nu, s-au dus şi ele, - asta a fost tot!...

"Iată o religie (iudaică) în care raporturile de la om la Creator se epuizează într-un război de epitete care îi împiedică să mai mediteze...

O religie pe bază de adjective, de efecte de limbaj, în care stilul e singura trăsătură de unire între cer şi pământ."

Bătrânul de 94 de ani de la 2 Mai decolorat tot, pălărie, cămaşă, pantaloni, faţa, mâinile, părul.

Adjectivele, atributele, nuanţele, tot ce era culoare, se uită...

Maniile, redute ale bătrânilor, concentrându-şi atenţia în jurul micilor lor acţiuni automatizate; altfel, dacă nu s-ar deroba, eschiva, ar înnebuni; alţii, pentru că nu s-au confesat ca unui duhovnic...

Când se vorbeşte prea mult de morală, ceva nu-i în reg