La prima vedere, criza de la CNSAS s-a rezolvat: Constantin Ticu Dumitrescu si-a retras candidatura, Corneliu Turianu a demisionat din functia de presedinte, iar in locul lui a fost ales Claudiu Secasiu. Cum acesta din urma nu poate fi identificat cu vreun partid politic, chiar daca a ajuns in CNSAS tot in virtutea algoritmului, iar pres­tatia sa de pana acum s-a remarcat prin seriozitate, principialitate, curaj si con­­secventa, ar trebui sa fim multumiti. In primul sau mandat, Claudiu Secasiu a facut parte din gruparea Plesu-Dinescu-Patapievici, care a cerut deconspirarea reala a Securitatii si s-a opus manevrelor lui Gheorghe Onisoru. Cu toate acestea, star­tul luat de CNSAS in noul sau mandat este atat de prost, incat nu ne putem bucura pe deplin de iesirea din criza a acestei institutii. Mai mult, putem afirma chiar ca rezolvarea crizei este doar su­per­fi­ciala, echivalenta cu un capac pus peste o oala care continua sa fiarba mocnit, dar poate da in clocot in orice moment. In primul rand, solutia la care s-a ajuns la 4 aprilie nu este valabila decat sase luni. Cei adunati in sedinta la care a par­ti­cipat si presedintele Traian Basescu au convenit ca de acum inainte CNSAS sa aiba o presedintie rotativa, realeasa pe­rio­dic. Aceasta inseamna ca institutia va avea o conducere instabila, care poate fi ori­cand rasturnata de o majoritate con­sti­tuita ad-hoc in baza unor calcule nu in ultimul rand politice. Ce continuitate poate avea, in aceste conditii, efortul de de­conspirare a dosarelor? Cat de siguri putem fi ca interesele politice vor fi com­plet absente din activitatea Consiliului? Ducand solutia aleasa pana la con­se­cintele ei logice, trebuie sa recunoastem ca presedintia rotativa creeaza conditiile pentru realegerea lui Corneliu Turianu in fruntea CNSAS. Doar sanctionarea de catre parlament a reprezentantului no­mi­na­lizat de PD ar putea bloca definitiv