La 57 km de Antalya şi 13 km de Kemer, vă aşteaptă să-l descoperiţi; el este portul antic Phaselis, întemeiat de fenicieni, reconstruit de greci, de romani şi de bizantini, drag mult lui Alexandru Macedon şi, azi, insolit subiect de roman, avand în centrul naraţiunii parfumul de trandafir. Prima impresie, intrând în Phaselis, e că rupi o pecete, că descoperi, ca Indiana Jones, un secret peste care s-au aşternut milenii de uitare. Aşezată pe drumul istoric dintre Grecia, Siria şi Palestina, cetatea pare că şi-a oprit repiraţia şi forfota comercială de altădată doar pentru a putea fi redescoperită de ochiul nostru. Principalele sale atracţii sunt amfiteatrul, templele, băile, apeductul şi agora.

Amfiteatrul, nu cel mai mare de pe coasta sudică a Turciei dar cu siguranţă unul dintre cele mai misterioase, avea trei intrări şi fose speciale prin care erau aduse animalele în scenă. Se presupune că putea primi 15.000 de spectatori, ceea ce dă o idee asupra numărului de locuitori ai cetăţii care, de regulă, era de trei ori mai mare decât totalul locurilor din amfiteatru. Phaselis avea trei agore; în cea comercială erau negociate preţurile la lemn, ulei de măsline, miere de albine, sau trandafiri dar şi cele pentru pomezi şi parfumuri. Parfumurile de Phaselis erau de notorietate în epoca romană şi nu ne mirăm că legenda Cleopatrei îndrăgostite de Antoniu - regina care se folosea de efecte cosmetice - este plasată nu foarte departe de aceste locuri.

Ne putem imagina viaţa reală a locuitorilor acestei cetăţi, în epoca ei de înflorire: aici - neguţători ajunşi cu ambarcaţiuni uşoare în golfurile pitoreşti, schimbând cereale şi veşminte pe lemn şi parfum, colo - nobili adunaţi în agora administrativă îndreptând legile polisului, dincolo - sclavi trudind pentru ridicarea apeductelor, a templelor, a băilor şi necropolelor care dăinuie, parţial, până azi. @N_