Pantofii. Necesari, in-dispensabili, sofisticaţi, şi totuşi, uneori, un rău necesar. Când femeia intră într-un magazin de încăl-ţăminte privirea i se în-vârte în jurul a ce e mai la modă, mai pretenţios ca formă, culoare şi preţ. Îl învârte dintr-o mână

într-alta ţinându-l în sus ca şi cum ar studia o radio-grafie la lumină mai puternică, îl pipăie, se asigură de materialul din care e făcut, apoi îl probează. Se priveşte în oglindă, din lateral, din faţă, din spate, tocul, partea din faţă, pe vârfuri, face câţiva paşi şi apoi cântăreşte problema. O strâng puţin, culoarea e bună dar nu are nimic în garderoba ei cu care să-i asorteze, tocul este mult prea mare pentru cât are de umblat peste zi, preţul este şi el destul de piperat. Deci, “rămân”. A doua zi urmează chinul. O jenează atât de tare încât i se schimbă şi mersul. Se pansează, dar nu poate pleca acasă înaintea programului de lucru. Când simte că nu este privită îşi scoate din când în când piciorul din pantof, convinsă că nu o vede nimeni ce face după birou. Pe stradă merge lent, cu paşi mărunţi, pe chip doar o grimasă nereuşită, iar singura ei dorinţă este să simtă că urcă într-un taxi. Felul în care reuşeşte o femeie să-şi facă rău cu mână ei este ieşit din comun. Îşi cumpără rochii mulate chiar dacă pentru a le purta trebuie să-şi ţină respiraţia ca să nu-şi scoată în evidenţă abdo-menul, poartă sutiene îm-bogăţite cu colagen, folo-seşte produse cosmetice chiar dacă are tenul sensibil şi îi afectează ochii sau tenul şi pentru asta are de trecut pragul medicului dermatolog. Femeia se chinuie mult peste zi pentru a arăta bine în ochii celorlaţi. Unele chiar reu- şesc.

de Amalia VASILESCU

Pantofii. Necesari, in-dispensabili, sofisticaţi, şi totuşi, uneori, un rău necesar. Când femeia intră într-un magazin de încăl-ţăminte privirea i se în-vârte în jurul a ce e mai la modă, mai pretenţios ca