Adevărat întemeietor al biologiei celulare, George Emil Palade a studiat în amănunt celulele pancreasului exocrin. O descriere a mecanismelor de sinteză şi transport al proteinelor secretate de acestea, aşa cum reies din lucrările savantului, este realizată de prof. dr. Virgiliu Păunescu.
George Emil Palade (1912–2008), format ca medic sub influenţa unor renumiţi maeştri ai Şcolii de medicină româneşti, ca Fr. Rainer, sub a cărui îndrumare şi-a efectuat teza de absolvire în medicină, sau Gr. T. Popa şi N. Gh. Lupu, dar apreciat şi de Amza Jianu, Daniel Danielopolu, dar mai ales de Matei Balş, a dovedit că este un om de ştiinţă format, când, în 1947, a început să lucreze în Institutul Rockefeller. În secolul XX, al medicinii moderne, cunoştinţele medicale au avansat într-un ritm nemaiîntâlnit. Datorită unei înţelegeri mai profunde a modului în care funcţionează organismul uman, cercetarea medicală a dus la descoperirea multor metode de investigaţie, de diagnostic şi de tratament. Cercetările lui G. Em. Palade s-au desfăşurat într-o perioadă în care cunoştinţele asupra structurii celulare impuneau un studiu amănunţit, deşi trecuseră aproape 300 de ani de la obţinerea primelor cunoştinţe în acest domeniu. Toate organismele vii sunt formate din unităţi vii, anatomice, care sunt celulele, aşa cum a arătat anatomopatologul francez Marie-François Xavier Bichat (1771–1802), ale cărui lucrări stau la baza histologiei. Fiecare celulă are un nucleu (lat. nucleus – sâmbure), în care se găseşte materialul genetic – ADN – şi asigură ereditatea, ale cărei legi au fost elaborate în 1865 de către Gregor Mendel (1822–1884). În jurul nucleului se află citoplasma (cito + plasma – formaţie subţire), care conţine organitele ce-i permit să funcţioneze. În jurul citoplasmei se află membrana celulară. Între organitele din plasmă se află complexul Golgi, descoperit de his