„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)

Aceasta este doar una dintre multele predicţii care circulă pe Internet despre 2010. Este relevant, nu din perspectiva veridicităţii sale (criteriu pe care nu-mi pun nici măcar problema să-l iau în considerare), ci al elementelor pe care le include – unele dintre cele mai prezente în „literatura“ de acest gen: criza economică, războiul, Estul şi Vestul. Criza reprezintă, evident, ameninţarea prezentă, perversă şi difuză, războiul – perechea ei mai radicală şi mai… ţintită; iar duo-ul Est/Vest – o localizare polarizată a lumii.

Ideea de război poate îmbrăca şi forma, pentru unii, mai aplicată, a scenaritei globalo-politice concrete. Igor Nikolaevici Panarin, de pildă, politolog la Academia Diplomatică de pe lîngă Ministerul de Externe al Rusiei şi analist KGB – după cum aflăm de pe stiri.rol.ro – afirmă că „există o probabilitate de 45-55% ca dezintegrarea SUA să se producă (…). După declinul economic din Statele Unite, va urma degradarea morală, provocînd prăbuşirea dolarului şi războiul civil (…). California va fi un nucleu principal şi va deveni republică, intrînd în componenţa Chinei sau, oricum, sub control chinez (…) Coloşii New York şi Washington vor forma Atlantic America, ce s-ar putea uni cu Uniunea Europeană“.

Acest joc al probabilităţilor cu mari puteri în loc de pioni poate opera multiple combinaţii şi perturbaţii, spre deliciul spe