Sanda Ştefănescu a practicat înot de performanţă, iar după facultate a antrenat sportivi fiindcă şi-a propus să promoveze numele ţării peste hotare.
Sanda Ştefănescu priveşte în urmă, la cei 66 de ani ai săi, fără regrete. Băcăuanca de adopţie face sport şi antrenează copiii din lotul de nataţie al oraşului. „Nu pot trăi fără mişcare, nu e genul meu să vegetez, să stau ca o legumă. Încă din copilărie am făcut sport“, recunoaşte femeia.
La vâsta de opt ani s-a apucat de gimnastică, dar pentru că a avut o antrenoare prea dură s-a reorientat. „Obişnuia ca atunci când greşim să ne altoiască cu un băţ peste picioare. N-am suportat acest lucru“, povesteşte Sanda Ştefănescu.
Din acest motiv, a optat pentru înot. Doi ani a muncit pentru a-şi perfecţiona săriturile în apă. „Marea mea dragoste a fost canotajul. Aveam 14 ani când m-am apucat de acest sport. Am renunţat la vârsta de 20 de ani, când am intrat la facultate“, povesteşte pensionara. La 15 ani, a făcut parte din lotul de tineret al României la canotaj şi, fiindcă a muncit mult, rezultatele n-au întârziat să apară. Sanda Ştefănescu spune că nu a existat competiţie la care să nu urce pe podium.
Antrenează lotul
de nataţie al Bacăului
După absolvirea Facultăţii de Sport, Sanda Ştefănescu a făcut o schimbare neaşteptată în viaţa personală. „Eram îndrăgostită şi m-am măritat. În 24 de ore m-am mutat la Cluj“, explică femeia. Aici a locuit zece ani, timp în care a primit o catedră de educaţie fizică şi sport. Cum căsnicia s-a destrămat după un deceniu, Sanda Ştefănescu şi-a luat copilul şi s-a mutat la Târgu Mureş, unde şi-a petrecut următorii 25 de ani.
„Acolo m-am ocupat de o grupă din care am scos sportivi de nădejde. Eu nu am linişte până când elevii mei nu-şi găsesc un rost în viaţă“, declară Sanda Ştefănescu.În perioada cât a antrenat lotul de na