* Si presa scrisa are pacatele ei (nu le enumeram acum, aici), dar posturile de televiziune bat tot: pina si la ora asta, la care scriem, stau invitatii adunati in studiouri, la talk-show, si arunca vina pentru tragedia de la Maternitatea Giulesti dintr-o parte intr-alta, ca pe un cartof fierbinte. Se cer demisii, capete, se zvirle mita dintr-o curte intr-alta, de parca ar fi minge de handbal, se lungeste, se reincalzeste, iar poporul urmareste. Era mai simplu sa spui din prima "Dom'le, aici a fost o mina criminala!". De fapt, nu una, ci mai multe, care au semnat acte, au pus stampile, au numarat bani. Nu din 1990 incoace, ci cam de dupa razboi: ce, inainte de 1990, era tare bine, te pomenesti? Medicina era politica PCR, iar politica de cadre era medicina. Si interzicerea avorturilor a provocat grave perturbari: asa au ajuns pe micile ecrane diversi prezentatori, moderatori etc. * In sistemul medical nu poti lua pauza: omul se imbolnaveste indiferent de regim si de partidul aflat la putere. Continuitatea s-a transformat de multe ori in predare de stafeta rudelor mai tinere, asistentilor mai lingai etc. Oamenii au trecut, sistemul a ramas. S-au primit milioane de dolari si euro, s-au cumparat aparate de toti banii; problema e ca n-au mai ramas fonduri si pentru a cumpara folii din plastic, de pus peste ele, sa nu rugineasca in curtea spitalului. In sensul asta, avem o curiozitate: chiar, de ce nu se strica niciodata, de ce nu iau foc, sa arda, sa faca fum si sa ucida, aparatele electronice din birourile sefilor sau managerilor de spitale? * Ca tot vorbim despre ce se intimpla: miercuri noaptea am tras cu coada ochiului la documentarul "O scurta istorie a rahatului", de pe History Channel. Nu era vorba despre rahatul turcesc dulce, cu arome diferite, ci despre celalalt, pe care asiaticii il folosesc de mii de ani pentru recolte bogate (pesemne ca, mai nou, fac din el s