A trecut suficient timp pentru a avea o imagine clara, relativ la recentul referendum. Chiar daca repet ce s-a mai spus, tabloul general este cel descris in continuare.
Pana in 30 iulie nimeni n-a ridicat vreo obiectie asupra cadrului de derulare a referendumului. Initiatorii erau convinsi ca 80% din populatie va veni la vot sa-l alunge pe Basescu. Aceasta a si fost premiza constructiei scenariului de suspendare a presedintelui. Numarul total al alegatorilor a fost anuntat in cateva randuri de catre ministrul de interne, care l-a si mentinut, inclusiv prin demisie si prin declaratia „nu vreau sa-mi petrec batranetile in puscarie”.
Desfasurarea referendumului s-a facut in aceste date si cadre. Decizia alegatorilor, de a vota DA sau NU, de a sta acasa, a depins esential de aceste date, daca existau altele, decizia unora ar fi fost, posibil, alta. A schimba datele jocului dupa desfasurarea sa reprezinta o abatere grosolana de la cele mai simple reguli, nu numai democratice, dar si legale si de „fair” elementar. Pe 11 iulie listele electorale permanente au fost batute in cuie, legal si formal.
In zilele urmatoare referendumului exista cadrul legal, necesar si suficient, ca judecatorii CCR sa se pronunte, inclusiv documentatia inaintata de BEC, Biroul Electoral Central. N-au facut-o pentru ca o parte dintre judecatori au fost imediat blocati in decizia lor de patronii politici care i-au trimis la CCR, pe 16.000 lei pe luna, timp de 9 ani. Si care si-au cerut „drepturile”.
Ce-a urmat se stie. Romania a fost aruncata in haos si incertitudine.
-A inceput o lupta oarba si infractionala pentru schimbarea datelor electorale si statistice ale referendumului, inclusiv prin crearea unui „grup infractional organizat” la nivelul guvernului, cum rezulta din stenograme;
-Demisii si punere sub cercetare penala a unor inalti demnitari ai stat
