Angajatii trebuie sa fie in acest an niste superangajati, pentru a evita riscurile de concediere. Indraznet, implicat, orientat catre client, creativ, eficient si cu solutii practice de reducere a costurilor - asa arata, pe scurt, angajatul care isi va pastra jobul in acest an.
Modelul lui Jack Welch - unul dintre cei mai cunoscuti si mai controversati executivi ai tuturor timpurilor - sau, altfel spus, sistemul "20-70-10", presupune ca in orice companie exista trei categorii de angajati: top performerii, care reprezinta 20% din numarul total de angajati, categoria angajatilor de mijloc - 70% si cei mai slabi oameni din organizatie, care au o pondere de 10%. Intr-un context economic si de business normal, doar ultima categorie este cea afectata de reducerile de personal, insa in conditiile actuale niciun angajat nu este la adapost.
"Anul acesta, angajatii ar trebui sa continue sa fie implicati, animati de dorinta de a performa peste standarde si in afara granitelor fisei de post, sa aiba intelepciunea sa se focuseze pe livrarea de rezultate, cautand cele mai eficiente solutii alternative la eventualele probleme care se ivesc inerent, mai mult sau mai putin legate de 'perioada de criza'", spune Roxana Ciltea, director de resurse umane al companiei farmaceutice Sanofi-Aventis Romania, cu afaceri de peste 100 mil. euro in 2007.
Semnalele care preced o concediere sunt, de regula, relativ usor de identificat. Angajatii "se stiu" intre ei si isi pot da seama cine ar putea fi o victima a planului de disponibilizari orchestrat de o companie. In general, este vorba de acei oameni in lipsa carora compania poate functiona firesc, fara sa intampine probleme sau schimbari semnificative.
"Cand este vorba de cazuri individuale in care sunt dati oameni afara pe baza rezultatelor slabe sau a conflictelor, in mod sigur exista semne, mai degrab