În general, piaţa de carte merge pe traduceri. Ce autori proaspăt traduşi v-au atras atenţia? Ce autori consideraţi că ar mai trebui traduşi? Bogdan Hrib: Piaţa merge pe traduceri pentru că autorii români sînt puţini şi nu scriu. Nu scriu pentru că nu pot trăi din scris sau nu au încredere că se poate trăi din scris... E un cerc vicios. Dintre autorii noştri: Richard Morgan şi Charles Stross. La RAO cred că Jordan este un succes. Nemira are doi monştri sacri: Martin şi King. Ar trebui traduşi mulţi, dar e nevoie să ştim dacă îi putem vinde! Mihai Dan Pavelescu: Mi-au „atras atenţia“, sub forma salutării traducerii lor, Neil Gaiman, China Miéville, Christopher Priest, Vernor Vinge, Peter F. Hamilton, Richard Morgan, Iain Banks. Există mulţi autori foarte buni care încă n-au fost traduşi. George Lazăr: Ar însemna să-i înşir pe cei peste 50 de autori publicaţi în Sci-Fi Magazin pentru că, evident, ne-au atras atenţia şi nouă, după ce au atras mai întîi atenţia comisiilor de decernare a premiilor Hugo, Nebula, Locus. Sînt numeroşi autori consacraţi care au fost necunoscuţi publicului român. Nu pot menţiona doar cîţiva, fără să am sentimentul că i-aş nedreptăţi pe ceilalţi. Avantajul revistei faţă de a publica integral o antologie deja apărută în America, să zicem, este că selecţia o facem noi, şi o facem la sînge. Ca idee, dintr-o antologie de tipul Dozois extragem cel mult trei sau patru povestiri. Cătălin Badea-Gheracostea: Vreau mai mult Greg Egan! China Miéville nu m-a prea convins, nici M. John Harrison. Probabil e vina mea, receptarea mea are o „enciclopedie iniţială“ uşor retardată... Splendidă traducerea la prequel-urile Dune, culmea e că lectura originalelor a fost puţin dezamăgitoare. De asemenea, nu sînt un împătimit al literaturii fantasy, mea culpa. Îmi place fantasticul românesc şi cel non-anglo-saxon. Liviu Radu: Gaiman, Zelazny, Martin, Bujold. Ex