Muzeul Judeţean de Artă „Ion Ionescu Quintus“ din Ploieşti găzduieşte expoziţia de pictură, desen şi obiect a lui George Mircea, intitulată Abel şi curatoriată de Alice Neculea. Ceea ce ne-a atras atenţia asupra evenimentului menţionat este dubla reuşită, artistică şi organizatorică, a proiectului, constituit în punct de plecare pentru personala semnată de tînărul, dar în acelaşi timp maturul artist. Student, apoi asistent al lui Horea Paştina, astăzi lector universitar doctor la Univer sitatea Naţională de Arte Bucureşti, George Mircea face parte din acea rară categorie de intelectuali care nu se dezmint de maeştri în momentul desprinderii de aceştia. În fapt, trecerea de la calitatea de discipol la cea de artist cu personalitate distinctă s-a petrecut la el în termeni paşnici, altfel spus, raţionali. Rezultatele sale relative, obţinute prin studiu teoretic şi practică, au eludat căutarea scurtăturilor sau încercarea de răsturnare a picturii. George Mircea nu a încercat să infirme regulile artei, nici să le impună, preferînd calea de mijloc a confirmării acestora. Acestea ar fi premisele expoziţiei comentate, ce reuneşte lucrări realizate pe parcursul a zece ani, majoritatea, covîrşitoare, neexpuse public pînă în prezent. Ciclurile din care au fost selectate lucrările sînt: „Perioada romană“, „Aproape pustia“, „Memoria verticală“ şi „Abel“ – rezultat al muncii întreprinse în 2012- 2013.
Se poate spune că această din urmă serie este un rezultat, o determinantă a celor precedente. Tema tratată, de sorginte veterotestamentară, porneşte de la relaţiile dintre viziunea romană şi cea ebraică asupra vieţii şi a morţii, a liniei de demarcaţie dintre ele şi a sensului pe care îl are faptul de a fi, de a exista. Pasul următor presupune abordarea textului biblic, conform căruia Abel este primul om care a murit, ucis de Cain, primul om născut după izgonirea di