Herta Müller (n.1953) primeşte Nobelul literar pentru denunţarea ororilor comunismului. Academia Suedeză i-a acordat distincţia scriitoarei „care descrie cu lirismul său concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi“.
Herta Müller s-a născut în Niţchidorf, un sat cu populaţie majoritară şvăbească din apropierea Timişoarei, într-o familie de origine germană. „În familia mea, fiecare era o insulă", mărturiseşte scriitoarea în romanul autobiografic „Regele se înclină şi ucide", ca urmare a unui trecut dureros cu amintirea căruia fiecare încerca să se împace. Tatăl autoarei făcuse parte din Waffen-SS în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar mama, la fel ca majoritatea populaţiei de origine germană din România, fusese deportată, în 1945, într-un lagăr de muncă din Uniunea Sovietică, unde stătuse cinci ani, supravieţuind foametei şi condiţiilor inumane de existenţă.
Citiţi şi:
Timişoara: Securiştii făceau analiză literară pe textele Hertei Müller (FACSIMIL)
Un Nobel pentru „povestaşul" Llosa
Nobelul pentru Llosa a surprins Frankfurtul
La 15 ani, Herta Müller părăsea satul natal pentru a se înscrie la liceu în Timişoara. Tot acolo, absolvea, în 1976, cursurile Facultăţii de Litere, specializându-se în literatură română şi germană. Intra pentru prima dată în vizorul Securităţii din cauza adeziunii la gruparea literară Aktionsgruppe Banat (Grupul de Acţiune Banat), considerată subversivă de către autorităţi.
După facultate, Müller a lucrat ca traducătoare într-o fabrică, unde, în 1979, i s-a propus să colaboreze cu Securitatea şi, pentru că a refuzat categoric, i s-a deschis dosar de urmărire. Persecuţiile autorităţilor comuniste aveau s-o urmărească pe scriitoare chiar şi după fuga din ţară.
Debut cenzurat
Înlăturată din postul de traducătoare la fabrică, Herta Müller s-a angajat c
