Studiul fundamental despre romantismul românesc l-a dat Paul Cornea cu Originile romantismului românesc, subintitulat Spiritul public, mişcarea ideilor şi literatura între 1780-1840, carte publicată în 1972 în celebra colecţie ,Momente şi Sinteze" a Editurii Minerva şi, din păcate, nereeditată până astăzi, deşi rezistă cu brio la toate pretenţiile relecturii.

De ce consider esenţial studiul lui Paul Cornea? Motivele sunt de găsit în introducerea cărţii, acolo unde cercetătorul pune pe tapet chestiunile preliminarii şi unde se văd cel mai bine diferenţele de perspectivă, precum şi profunzimea abordării. Într-un cuvânt, apetenţa lui Paul Cornea pentru sociologia literaturii îi permite o viziune complexă şi completă a ceea ce a fost romantismul în spaţiul românesc, adică o ,expresie mediatizată prin Ťstarea de spiriteť a unor metamorfoze survenite în structura existenţei sociale, şpentru careţ e necesar ca explorarea originilor să implice, sub o formă sau alta, cele trei niveluri: literatura, mentalitatea, realitatea istorică". Fiind conştient de dificultăţile de definire completă şi universal valabilă a termenului, Paul Cornea îşi propune, aşadar, din capul locului, să studieze originile romantismului românesc sub dublul aspect de ,mentalitate" şi ,curent", adică mişcându-se, în egală măsură, şi în istoria ideilor şi în cea literară: ,ŤFondul comunť al romantismului capătă un sens numai după o operaţie de decantare a datelor istorice obiective." (s.m. - M.C.) Prin urmare, câmpul istoric larg şi real este locul unde se dă ,bătălia" romantismului determinată de evenimentele politico-istorice importante ale epocii, de tranziţia de la feudalism la capitalism, cu atât mai mult cu cât la noi, în prima jumătate a secolului XIX, literatura nu avea încă un statut autonom: ,Ca atare, orientarea ei era determinată numai într-o mică măsură de dinamismul contradic