Civilizatia moderna a bunastarii ingroapa instinctele protestului sub mantia comunitatii organice, a consensului in jurul identitatii si idealului comun impartasit de toti, ca bunul cel mai de pret lasat de inaintasi. Desigur, nu mai conteaza ca acest trai tihnit, fara riscuri, e mediocru. Privind in urma, asupra evenimentelor din societatea noastra actuala, pina la ultimele desfasurari, constati ca nu e fara temei explicatia psihosociologiei clinice privind "dorinta de supunere" si "frica de libertate", detectate de Erik Fromm inca din 1942. Aceasta basculare intre doua atitudini aparent ireconciliabile pare sa fie "enigma" celebrei "servituti voluntare", sintagma care framinta filosofii si, mai nou, politologii, inca de atunci de cind a fost lansata de Etienne de La Boétie - om politic, scriitor, poet - in 1574. Discursul despre servitutea voluntara,citit azi, poate fi considerat un manifest chemind la lupta pentru libertate sau un pamflet, amendind atitudinea celor "lasi si lenesi care nu stiu sa indure raul, nici sa cistige binele". De fapt, oamenii nu doresc deloc libertatea, constata dezamagit autorul acestui mic tratat de filosofie politica, cum este considerata azi aceasta opera, ei o refuza, orbi la indemnul de a-si cistiga binele. "Sarace, mizerabile popoare smintite, natiuni inversunate in propria voastra nenorocire si oarbe la propriul bine!", iata cuvinte deloc magulitoare despre cei ce accepta sa se supuna si nu cauta libertatea. Desigur, scrierea sa e indreptata impotriva tiranilor, dar e si o caracterizare vitriolanta a celor care nu gasesc deloc amar "veninul servitutii". El descrie un intreg lant al supunerii. Veriga malefica sint "curtezanii", formind o grupare legata prin interese si complicitati, o adevarata "banda"; ei se supun si apoi supun, la rindul lor, pe cei multi, aservindu-i, facindu-i dependenti de beneficiile ce le stapinesc si distrib