Cu cat se apropie 1 ianuarie 2007, borna ce marcheaza "kilometrul zero" al intrarii Romaniei in Uniunea Europeana, numarul celor care fac estimari in ceea ce priveste beneficiile sau costurile integrarii creste.

Daca in primii ani de simpli aspiranti la statutul de tara membra UE opream aceste cercetari la stadiul potentialelor beneficii, acum, cand ne-am vazut cu sacii in caruta, indraznim sa privim mai departe spre orizont. Si, din pacate, ceea ce se zareste dincolo de linia de demarcatie nu poate fi catalogat numai la capitolul "lapte si miere".

Mai mult, opinia celor care considerau ca indiferent cat de neadaptata este economia romaneasca tot vom fi primiti in comunitate, pentru ca aceasta nu poate fi indiferenta la o potentiala piata de debuseu de 22 de milioane de oameni, pare foarte indreptatita.

Pentru a proba acest lucru vom incerca sa vedem cum pot face fata socului integrarii anumite sectoare industriale sau agricultura noastra cea de subzistenta. Pentru ca toate acestea au influenta directa asupra nivelului de trai al populatiei.

Vom incerca astfel sa aflam raspunsul si la dilema "cine are dreptate", reluata in ultimul sau episod de catre doi actori inediti: pe de o parte ministrul Radu Berceanu si pe de alta parte eurodeputatul britanic Jeffrey Titford.

Oficialul roman afirma recent ca "dupa un timp o sa-si dea UE seama ce tara bogata a intrat la 1 ianuarie 2007". Intrebarea care s-ar impune este si pentru cine este bogata aceasta tara? De cealalta parte, britanicul nu s-a sfiit sa califice aderarea la UE drept "o tragedie" pentru Romania.

El si-a continuat pledoaria spunand ca de-abia am scuturat "jugul comunismului" si ne si pregatim sa intram sub "jugul Bruxelles-ului".

Revenind la analiza rece a cifrelor trebuie sa notam ca, la o prima vedere, bilantul strict contabil a