Mircea IORGULESCU Eliberarea presei romanesti din chingile monopolului de partid unic si al cenzurii a dus la o schimbare exploziva a limbajului publicistic. Din mohoritul, searbadul jurnalism de altadata n-au mai ramas decit tandari, ici-colo, vizibile mai cu seama prin gazetele de partid si pe la unele institutii publice de informare, ce-si tradeaza astfel involuntar supuseniile politice. A, si nu pot fi omise discursurile multor politicieni, de toate virstele, toate orientarile si toate apartenentele. E o veritabila rezervatie naturala a frazeologiei din perioada comunista, unde inca mai pot fi admirate, in toata hida lor splendoare si in deplina libertate, mai toate vechile produse ale limbii de partid. Pina si "vom face totul" supravietuieste, discret, pe aici, putintel cosmetizat. Aceasta schimbare nu a fost insa si nu este nici astazi pe de-a-ntregul acceptata in formele ei concrete. Libertate abstracta, de principiu, da - nu insa asa. Sint deplinse violenta, agresivitatea, limbajul bataus, stridentele. De fapt, a fost reluata, uneori poate fara constiinta faptului, o luxurianta traditie a presei autohtone. Ajunge, de pilda, sa consultam Dictionarul presei romanesti intocmit de Georgeta Raduica si Nicolin Raduica (Editura Stiintifica, 1995) pentru a constata, fie si numai dupa titlurile gazetelor, cit de veche si de solida este, in publicistica nationala, aceasta traditie. In acest dictionar am gasit si formula din titlul articolului meu: Nihil sine bita era deviza unei publicatii aparute cu mai mult de o suta de ani in urma, la Bucuresti. Se chema - previzibil - Batausul. Au existat, astfel, in istoria presei romanesti, numeroase gazete cu denumiri de unelte si instrumente de tortura, de ucidere sau chiar de distrugere. Unele, clasice, pot intra in dotarea unui centru de sado-masochism: Biciul, Biciusca, Nuelusa, Cravasa, Girbaciul, Briciul, Pila, Sula.