Bronzat, cu zîmbetul pe buze, Horia Tecău trage cu nesaţ aer în piept. Este aerul de acasă, uşor sărat de mare şi amestecat cu mirosul dulceag de iarbă al peluzei de lîngă Tenis Club Idu, arena unde a crescut în tenis.

A sosit la Constanţa de cîteva ore, iar primul drum a fost către staţiunea Mamaia, atras de mirajul fierbinte al plajei. "Chiar şi o zi acasă îmi creează o stare bună. Am alături familia, merg la plajă, iar apa îmi transmite energia pozitivă şi îmi încarc bateriile după o perioadă fantastică, dar extrem de solicitantă", mărturiseşte cel mai bun tenisman român al momentului. Veştile bune au curs în avalanşă în ultimele zile, iar apropierea primei participări la Jocurile Olimpice îi dă o stare de exaltare. "Prima dată a venit anunţul calificării la Jocurile Olimpice. O săptămînă mai tîrziu, am fost anunţat că voi fi portdrapelul României la festivitatea de la Wimbledon. Apoi, finala la Wimbledon şi titlul de la Bastad. Nu îndrăzneam să mă gîndesc atît de departe, parcă trăiesc un vis", povesteşte Horia.

Îndrăgostit de iarbă

Povestea de dragoste dintre tenismenul în vîrstă de 27 de ani şi iarba de la Wimbledon a început în urmă cu mai mult de un deceniu. Două titluri cucerite la All England Lawn Tennis and Croquet Club la juniori, tot la dublu, alături de Florin Mergea. Plus o semifinală la simplu, cînd avea doar 17 ani. Au venit apoi cele trei finale jucate înpreună cu suedezul Robert Lindstedt. Oraşul de pe malul Tamisei i-a mai oferit o bucurie, prima prezenţă la Turneul Campionilor, întregind cercul marilor performanţe din cariera constănţeanului.

"Londra a fost bună cu mine, mai ales în ultimii ani. M-am bucurat că turneul de la Jocurile Olimpice are loc la Wimbledon, pentru că ne măreşte şansele la un rezultat bun. Jocul meu se mulează mai bine pe iarbă, unde serviciul poate face diferenţa, pentru că