Câştigarea unui nou mandat în contextul amplelor proteste antiausteritate este un triumf personal pentru Angela Merkel. Acum însă, pentru a guverna, ea va trebui să încheie o alianţă cu socialiştii - şi să o facă zâmbind şi promovând-o drept „marea coaliţie” aşteptată. Totul în timp ce criza din zona euro continuă să ameninţe, iar sistemul bancar alunecă spre aceleaşi practici periculoase care l-au adus în pragul colapsului în urmă cu doi ani.
Merkel şi partidul său, Uniunea Creştin-Democrată (CDU), au obţinut 41,5% din voturile exprimate de alegătorii germani. Procentul nu este însă suficient pentru ca formaţiunea politică să poată guverna singură, iar constituţia germană, croită ca o cămaşă de forţă pentru a elimina riscul unui alt Hitler - interzice cu desăvârşire un guvern minoritar.
Aşa că Angela Merkel va fi nevoită să încheie o alianţă. Cea mai probabilă pare cea cu socialiştii, care au obţinut 25,7%. Pentru încheierea ultimei coaliţii CDU-SPD a fost nevoie de 65 de zile şi de un acord scris pe sute de pagini. Aşa că Merkel trebuie să se pregătească acum pentru o perioadă lungă de tratative.
Şi, în paralel, Uniunea Europeană trebuie să se pregătească pentru o perioadă de summituri fără rezultat şi lipsă de coordonare şi de fermitate. Cât timp lucrurile nu sunt lămurite în Germania, principalul contributor la bugetul UE şi principalul finanţator individual al ţărilor cu datorii din zona euro, atunci cea mai puternică voce de la Bruxelles va rămâne tăcută sau măcar rezervată. Şi, fără Germania, zona euro va rămâne de-a dreptul paralizată până la sfârşitul acestui an.
Astfel că trebuie să ne aşteptăm ca summitul UE din octombrie să se încheie fără rezultate ferme, iar cel din decembrie este în pericol de a fi, de asemenea, un pseudo-eveniment.
Aceasta doar până când Merkel îşi va fi form