Rodica Coman, o fetiţă de 12 ani din Braşov, aşteaptă din 2003 finalizarea procedurilor de adopţie

Preşedinta asociaţiei Chatarsis, doamna Azota Popescu (foto), ne-a trimis o ,,scrisoare deschisă” privind situaţia unui copil unui copil care nu poate fi adoptat pentru că legile din România sunt, ca să folosim un termen elegant, „îmbârligate”, cel puţin. „Prin câte încercări trebuie să treacă Rodica Coman pentru a i se acorda dreptul la familie?”, se întreabă, uşor retoric doamna Azota. „A trecut prin trei familii de asistenţi maternali timp de 9 ani şi numai ea ştie cât de dureroasă a fost despărţirea… De 3 ani este reinstituţionalizată într-un centru de minori şi nu se poate nicicum acomoda. La 12 ani şi jumătate, ultima ei şansă de a găsi drumul spre speranţa unei familii se lasă cu greu atinsă. Atât ea, cât şi familia Kuch din Germania, care doresc să o adopte, au îndrăznit să spere şi au aşteptat timp de 9 ani ca legea adopţiei să le permită să fie împreună. Dar n-a fost aşa. Până când acest copil va trebui hărţuit cu imaginea propriului abandon prin instituţiile publice? Până când zecile de mii de copiii abandonaţi, de etnie, cu dizabilităţi sau cu vârstă prea mare (!) pentru a fi adoptaţi, vor îngroşa rândurile celor care nu au nicio sursă de venit, nu au şcoală, nu au speranţa de a deveni oameni la fel ca fiecare dintre noi?”

De fapt, explică autoarea scrisorii deschise, „cazul Rodica Coman a fost mediatizat atât pe plan local, naţional şi internaţional, cât şi la nivelul cel mai înalt al instituţiilor publice din România şi nu numai (Oficiul Român pentru Adopţii, Parlamentul şi Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Justiţiei, Parlamentul European, Autorităţile de la Berlin).

Datorită unor ultime cutume de practică juridică, copilul Rodica Coman va trebui să mai aştepte înc