O surpriza: Thomas Sargent, profesor la New York University este noul corecipient al Premiului Nobel pentru Economie, 2011. Nu ca nu il merita. Il merita. Asa cum spunea ieri colegul meu Tyler Cowen de la George Mason University, Sargent nu-l merita o data, il merita de doua ori… Deci nu asta e surpriza. Surpriza este miscarea facuta de membrii Comitetului ce acorda premiul.
Cand toata lumea declarase moarta si ingropata „rational expectation theory” (teoria anticiparilor rationale);
Cand macroeconomia „rational choice” (adica bazata pe teoria optiunilor rationale) era si ea declarata moarta cu Robert Lucas cu tot; mai mult, moarta si vinovata de toate dezastrele posibile si imposibile legate de criza economica;
Cand nu mai puteai sa treci prin fata calculatorului sau televizorului fara sa auzi opiniile despre economie, lume, viata, planeta si extraterestrii (nu e gluma, e serioasa) a marilor vedete keynesiste Krugman si Stiglitz;
Cand fac cap de afis profetiile aiuritoare ale unui Nouriel Roubini convertit mai nou si el la doctrina autopromovarii mediatice fara jena (Dr. Doom adaug aici, pentru ca ce ar fi mentionarea acestui nume in mass media daca nu am preciza tamp, nu-i asa, „Dr. Doom” si nu am da si explicatia imbecila, pentru a enspea oara, de ce ii zice asa: „Pentru ca a prezis…”);
Cand nu mai puteai sa intri intr-o librarie la sectia economica fara sa te lovesti de 10 noi volume abia aparute de sub tipar ce resping indignat orice forma de explicatii „rational choice” (adica bazate pe teoria optiunilor rationale), ce declara moartea definitiva si irevocabila a teoriilor bazate pe „optiuni rationale” si purced sa-ti explice in termeni behavioristi economia, criza, finantele, moneda, impozitele, originile universului si vietii etc. cu cele 10 sau 16 sau enspe „heuristics and biases” ale lui Tversky si Kahneman, povestite a mia oar