Polonia a fost mereu vecinul accesibil si totusi niciodata inteles pina la capat de romani, desi a impartasit in multe privinte aceeasi soarta cu ei. Spre deosebire de Romania, care a mizat intotdeauna pe conservarea statului, fie si a unui stat ciuntit din punct de vedere teritorial, profesind o discutabila maleabilitate geopolitica, patria lui Mickiewicz si Michnik a disparut de citeva ori de pe harta Europei si de fiecare data a renascut din cenusa ca pasarea Phoenix. Aceasta tara a dat lumii prima femeie laureata Nobel – Marie Sklodowska-Curie – si alte cinci personalitati – savanti, scriitori, activisti publici – incununate cu aceeasi distinctie. A fost un stat socialist, dar cu o taranime necolectivizata si cu o Biserica ce nu a acceptat niciodata pactul malefic. Daca ieri Polonia inspaiminta Moscova cu „electricianul din Gdansk“, Lech Walesa, fondatorul primului sindicat liber, Solidaritatea, din lagarul comunist, azi, aceasta tara da angoase Parisului cu asa-zisa invazie a „instalatorului polonez“ – meseriasul harnic si sobru, multumit sa munceasca pe bani mai putini decit confratele sau francez, lacom de asistenta sociala.
- „Pariul secret“ al lui Roland Chojnacki
Am avut sansa sa cunoastem Polonia la fata locului, nimerind in siajul alegerilor parlamentare, care au adus la putere o coalitie de centru-dreapta si i-au trimis pe bancile opozitiei pe post-comunisti. Vazuta prin prisma acestor evenimente politice, dar si a ultimelor tensiuni din relatiile cu Rusia, zgindarind rani nevindecate (cum ar fi Katyn-ul), Polonia ni s-a aratat nu doar in demnitatea framintatei sale istorii, ci si intr-o actualitate ardenta – acesta a si fost de altfel „pariul secret“ al lui Roland Chojnacki, directorul Institutului Polonez. Lui, organizatorul principal al sejurului nostru, cel care a invitat pentru prima data in acest program al schimburilor culturale