Deşi actualul vicepremier Nicolas Maduro a fost pregătit de „Comandante“ pentru a asigura supravieţuirea „chavismului“, nu sunt excluse confruntări interne pentru putere.
Hugo Chavez, decedat la Caracas în urma unui cancer, nu a lăsat nimic la întâmplare şi şi-a pregătit succesiunea pentru a permite „chavismului” să continue. În decembrie, în direct la tv, el şi-a plasat pe orbită „moştenitorul” în persoana lui Nicolas Maduro, ministru de Externe din 2006 şi devenit vicepremier după victoria la prezidenţialele din 7 octombrie.
„Ascultaţi-mă bine. Dacă se întâmplă ceva ce mă va împiedica să îmi exercit funcţiile, vă cer să votaţi pentru Nicolas Maduro ca preşedinte al Republicii Venezuela”.
Fost şofer de autobuz şi sindicalist devenit diplomat, Maduro este perceput de oficialii din ţările latino-americane ca un om al dialogului care practică şi compromisul, dar, potrivit analiştilor, marele său merit este faptul de a fi civil. Desigur, Maduro nu are nici charisma, nici talentul oratoric al lui Hugo Chavez, dar ca fidel colaborator al fostului preşedinte, pentru venezueleni el reprezintă „vocea stăpânului”.
Conform instrucţiunilor lui Chavez, Maduro va asigura interimatul în fruntea ţării şi va pregăti alegerile prezidenţiale, care, conform Constituţiei, trebuie să aibă loc în termen de 30 de zile de la decesul şefului statului.
De câteva luni, Maduro, cel mai fidel şi mai apropiat colaborator al preşedintelui, a fost format, pregătit şi apoi prezentat poporului. A fost o regie foarte calculată pentru tranziţia puterii. Numai că drumul spre funcţia supremă în stat trasat pentru el de Chavez ar putea fi plin de obstacole. Există deja zvonuri că alte personalităţi din cadrul propriei tabere – Partidul Socialist Unificat din Venezuela (PSUV) -, ca Diosdado Cabello, preşedintele Adunării Naţionale, şi Vicente Rangel, fost vicepreşedinte, sunt
