Duminică dimineaţa, peste ştirile despre victoria lui Lucian Bute, pline de propoziţii patriotice şi de trimiteri la mândria de a fi români, am auzit şi o ştire ca un strigăt de alarmă: cetăţile dacice.
A fost dărâmat o parte din zidul uneia dintre porţile de intrare în complexul de monumente dacice de la Sarmizegetusa. Vorba unui prieten: „S-a rupt un colţişor din certificatul de naştere al poporulu român!".
Un drum ca un test de anduranţă
Pe focul celor 37-38 de grade Celsius am pornit pe Valea Grădiştei. În partea sa de început o ştiu ca pe propriile-mi buzunare. Ei bine, la şosea, nu prea te întâmpina nici o terasă de la care să cumperi o sticlă de apă, un suc sau o îngheţată. Duminică la amiază, pe o aşa fierbinţeală, ţăranul ardelean se ascunde în fundul grădinii sau doarme dus într-un pat dintr-o cameră nefolosită. Mai toate cârciumile de pe marginea drumului au în ele ceva de periferia unui orăşel industrial. Cornier de oţel, policarbonat, ciorbă de burtă, mici şi grătar. Asta când sunt deschise. Nu-ţi rămâne decât să ţii şoseaua şi să te înţelegi singur cu drumul. Ei bine, treci de celebra cabană de la Costeşti (acolo, pe vremea comuniştilor, se ţineau Întâlnirile tineretului cu istoria. Acum nu-i decât un mare târg de băutură, blugi şi alte haine aduse din Turcia, plus ceva manele amplificate asurzitor pentru a da fumului de mici un aer sărbătoresc). Dincolo de Cabana Costeştilor începe prăpădul. Dacă porneşti la dreapta, pe vale, spre Blidaru, te-ai nenorocit. Mai mult ca sigur îţi rupi maşina şi nu ajungi. Dacă o ţii spre creierul Munţilor Orăştiei, trebuie să treci printr-un adevărat test de anduranţă. Drumul pietruit cândva e spart ca o arătură. Se vede clar opera camioanelor care coboară buşteni. Nu mergi câţiva kilometri pe drumul ciuruit că dai peste utilaje de lucru la pădure. Tafuri, tractoare stricate, remorci şi cabane foresti