Spiritul responsabil al administraţiei, spiritul inventiv al universitarilor şi spiritul pragmatic al operatorilor turistici, pot, într-un parteneriat trinitar să facă din “dulcele târg“, o sintagmă puţin agreată de ieşeni întrucât ne trimite într-un facil colbuit, o metropolă a turismului din Moldova.
E vacanţă. Ne plimbăm prin Iaşul părăsit de studenţi. Căutăm turişti. Unde-or fi, câţi or fi, ce-ar putea face prin părţile noastre într-o săptămână, sau fie numai un sfârşit de săptămână? Ne îmbie oraşul nostru să ne petrecem concediul loco? Are cu ce ademeni, ca distracţie estivală, călători cu bani din lumea largă? Puţini ştim câte ceva din aspiraţiile noastre înscrise într-un document cu nume frumos: “Orizont 2020“. Acolo Iaşul era, este, documentul e în perioada lui de valabilitate, imaginat ca un mare centru de atracţie, placă turnantă pentru turiştii întregii Moldove! M-am interesat. Deşi călătorii veniţi în plimbare sunt în creştere la nivelul ţării, prin Iaşi ajung cam 0,2 % dintre ei. Să fi greşit strategii, întocmitorii documentului mai sus amintit, aşa de tare? E chiar enervant. Oare nu sunt frumuseţile noastre... frumoase? Monumente istorice nu sunt... monumentale? Moştenirile, tradiţiile nu sunt ispititoare pentru a... ispiti destui călători capabili să cheltuie pe crâşme, pe cultură, pe distracţiile de prin oraşul... “celor şapte coline“? Trei Ierarhi, Creangă, Golia, Eminescu, Cetăţuia, Ciric, nu sunt ele însele suficiente atracţii pentru a seduce turişti ca mierea muştele?
Adevărul e că nimeni nu se ocupă serios de chestiune. Afacerile profitabile se fac pe proiecte profitabile. Cine se ocupă de proiectul turistic Iaşi? Dacă există cineva şi... dacă există şi proiectul, ar trebui întrebat despre absenţa sau, în orice caz, inconsistenţa imaginii oraşului nostru de prin ghidurile de promovare turistică ale României... Întrebarea redactorul