Iminenta bombardamentelor a determinat autoritatile sa decida deplasarea operelor de arta ale Casei Regale in zone departate de orice obiectiv militar. Au existat gazetari care au incercat sa-si asigure cititorii ca fostul Rege Mihai, in rol de fac-totum al natiunii romane, ar fi avut o grija deosebita sa apere integritatea valorilor artistice din resedintele regale de la Bucuresti si Sinaia, evacuandu-le in locuri sigure de adapost. Intr-adevar, in anii razboiului, probabilitatea si apoi iminenta bombardamentelor aeriene au determinat autoritatile timpului sa procedeze la deplasarea operelor de arta in cauza de regula in zone montane si impadurite, departe de tot ceea ce se putea considera drept obiectiv militar.

Insa aceasta operatiune s-a realizat nu din dispozitia monarhului, care nu avea nici un fel de autoritate in epoca, ci in urma unor ordine stricte ale serviciilor Mobilizarii si Organizarii Natiunii si Teritoriului (MONT) si Apararii Pasive (AP), incepand din primavara lui 1943 si accelerandu-se dupa bombardamentul american asupra Campinei si Ploiestilor de la 1 august, acelasi an.

WILDENSTEIN NU UITA. Responsabilitatea evacuarii tablourilor din Palatul Regal de la Bucuresti i-a revenit pictorului Jean Al. Steriadi, ajutat de studentii de la Academia de Arte Frumoase. Nu intamplator, in anii ce au urmat, multi dintre acesti fosti studenti nu puteau intelege de ce se spunea ca tablourile Coroanei Romaniei, absente din corpul initial al colectiei, ar fi fost scoase din tara de Carol al II-lea. Acesta a parasit Romania in septembrie 1940, iar tablourile volatilizate o data cu abolirea monarhiei trecusera prin mainile lor in toamna lui 1943. O alta dovada a faptului ca acele tablouri se aflau in 1943 in tara exista in arhivele Ministerului Artelor si ale Serviciului MONT. Acolo se gasesc toate listele bunurilor artistice evacuate din calea bomb