Sfântul Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuşi şi iubiţi sfinţi ai bisericii ortodoxe. Pomenit în data de 27 iulie, acest sfânt este adesea numit „doctor fără de arginţi", arătându-se prin aceasta cum că el n-a umblat după averi şi s-a mulţumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui şi nu cerea de la nimeni să-i plătească pentru binefacerile făcute. Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor şi tămăduitor al bolnavilor, este un model de doctor, slujitor şi creştin următor lui Hristos.

Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon a trăit în vremea împăratului Maximian Galeriu şi era originar din cetatea Nicomidiei. El a văzut lumina zilei în anul 284, dintr-un tată păgân, senator la curtea împăratului, şi o mamă creştină. Primul său nume a fost „Pantoleon", adică „cel în toate puternic ca un leu". Mama lui Pantoleon, Evula, îl iubea pe Hristos în taină, numindu-se creştină. După moartea mamei, tatăl a dat copilul la şcolile păgâne ale timpului. A terminat cu succes Şcoala de Medicină la Nicomidia. Mai apoi, tânărul Pantoleon a fost încredinţat, spre ucenicie, medicului Eufrosin. Dobândind multe cunoştinţe şi o înţelepciune aleasă a practicării medicinei, el a fost remarcat de împărat, care l-a şi ales drept medic al său. Schimbarea cea mai mare din viata lui Pantelimon a avut loc în momentul întâlnirii cu bătrânul creştin Ermolae, care a arătat cum doar Hristos binevoieşte a vindeca, prin sau mai presus de oameni. Într-o zi, pe când se întorcea de la Eufrosin, Pantoleon găsi pe drum un copil mort, muşcat de o năpârcă. Vrând să probeze adevărul cuvintelor lui Ermolae, el chemă în ajutor numele lui Hristos şi îndată copilul se ridică. Aceasta a dus la botezarea tânărului Pantelimon. Va primi numele de Pantelimon, care înseamnă „cel cu totul milostiv". După primirea Sfântului Botez, Pantelimon făcea mai multe vindecări, boli incurabile şi nep