Destinul ideilor radicale si tensiunile modernitatii  sunt subiecte fascinante, teme care trebuie explorate serios daca vrem sa intelegem raporturile dintre gandirea liberal-conservatoare si viziunile stangii in variile ei ipostaze. Comunismul nu a fost, nu este doar un capriciu al unor intelectuali alienati, ci o miscare mesianic-revolutionara, o religie seculara nascuta din respingerea apocaliptica a valorilor burgheze in plan social, economic si politic. Comunismul propune (ori mai precis spus, impune) nu doar o revolutie economica, nu doar o transformare completa a societatii, ci o revolutiei antropologica. Ceea ce se urmareste prin “ipoteza comunista” (glorificata de Badiou si Zizek, spre a nu mai vorbi de “redbrigadistul” Negri si alti baadermeinhoffi) este modificarea conditiei umane. “Lumea noua” are nevoie de un “Om Nou”, a sosit clipa “re-actualizarii lui Lenin”.  G. M. Tamas citeaza aprobativ o carte intitulata “Lenin Reloaded”. Pe cand si una cu titlul “Stalin Reloaded” ori, why not, “Hitler Reloaded”? Iar stangistii nostri poate ca lucreaza de-acum la “Ceausescu Reloaded”. It’s cool, nicht wahr? Inapoi la Cernisevski, Dobroliubov, Pisarev si Ogariov, la Tkaciov si Neceaiev, bon voyage spre “the coasts of Utopia”. Am scris de-a lungul anilor despre ceea ce, in consens cu un Franz Borkenau ori un Luciano Pellicani, numesc comunismul ezoteric, ori gnostic, substratul mistic din chiar inima hiper-rationalismului marxist. 

Numarul pe luna iunie al excelentei reviste Obiectiv Cultural care apare la Braila contine articole pline de miez pe teme de mare actualitate. Mentionez textele lui Marian Coman, Cristian Robu Corcan si Liviu G. Stan despre prezenta ideilor lui Ioan Petru Culianu, epistolele lui Viorel Padina catre Adrian Merfu, randurile in memoriam scrise la despartirea de regretatul poet Ion Zubascu, precum si interventia Alexandrei Tomita, ”Hr