Ioana Lupea: "Decizia de ieri a premierului Tariceanu este dovada slabiciunii sale, a fricii de alegatorii care i-ar fi aratat, ne-o spun sondajele de opinie, ca e gol".
Calin Popescu-Tariceanu isi iubeste biroul de la Palatul Victoria, imaginea de la televizor, vocea grava din sedinta de guvern.
Atat de mult, incat fuge de cel ce poate sa ii rapeasca insemnele puterii, alegatorii si se arunca in bratele celor care-i promit ca va fi bine. Decizia de ieri este dovada slabiciunii sale, a fricii de alegatorii care i-ar fi aratat, ne-o spun sondajele de opinie, ca e gol.
Premierul nu tergiverseaza alegerile europarlamentare, ci intalnirea sa cu poporul - si nu pentru prima data, ci pentru a doua: s-a razgandit in privinta alegerilor anticipate pe motive europene si asupra alegerilor europene pe motive interne.
Primul-ministru poate invoca orice, seceta, campania electorala din Franta, situatia din Orientul Mijlociu, exploziile solare si este capabil de orice, inclusiv de nesocotirea legii si de abuzul de autoritate, pentru a se mai alina o vreme cu dulcea iluzie a puterii, crisalida tesuta in jurul lui de reteaua transpartinica de interese.
Ideea amanarii alegerilor nu a incoltit in capul premierului ingrijorat de climatul politic din Romania si de efectul crizei asupra reprezentarii romanilor in Parlamentul European.
Daca facem un efort de memorie, trebuie sa ne amintim ca nastrusnicia a fost aruncata in urma cu doua luni de presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, discipolul disciplinat al maestrului combinator Viorel Hrebenciuc. Este un proiect croit la lumina lumanarilor, in galeriile sapate sub politica de brokeri de putere ca Viorel Hrebenciuc sau Dinu Patriciu.
Liderii liberali ar trebui sa fie constienti insa ca intreaga responsabilitate a contramandarii scrutinului va cade
