In epoca in care Polonia aplica masuri ferme si oneste, menite sa plaseze economia pe terenul solid al adevarului, in Romania, responsabilii de starea natiunii se indeletniceau cu manipularea grosolana a multimilor si amagirea lor cu masuri de un populism indecent. Din orice unghi ai aborda subiectul starii natiunii, a Romaniei de astazi, dupa 20 de ani de experimente capitaliste esuate, e greu sa eviti concluzia fatalista a neputintei. Istoria comparata ne ofera o alta serie de argumente, ce consolideaza concluzia ca esecul romanesc este integral al nostru si nicidecum indus de conjunctura internationala ori de cine stie ce misterioasa conjuratie, geloasa pe bogatiile si virtutile noastre. Nici balcanismul, nici situatia noastra geo-politica, nici retardarea istorica, nici chiar criza mondiala nu pot fi cu onestitate invocate in cauza pentru a intelege dezastrul Romaniei de azi. A devenit indecent si contraproductiv sa ne mai amagim cu desuet-romanticul recurs la istoria catastrofica, ori de cate ori ne impotmolim in propria noastra neputinta. La fel de inutil a devenit, pare-se, si recursul la istoria comparata, procedeul scotand la iveala alte dimensiuni ale esecului. Faptul ca tari precum Cehia, Polonia ori Slovenia, dar nu numai, au reusit sa se aseze intr-o directie clara, inca de la inceputul anilor ‘90, pentru ca astazi sa evite ori sa rezolve coerent problemele crizei economice, nu a fost de natura sa ne provoace invidia patriotica, spre a invata macar ceva din exemplul lor. Falsele noastre elite politice ori economice aveau alte prioritati si pluteau pe un ocean de suficienta, pentru a se cobori sa invete din experienta modelelor "mici". Idealistii nostri de ocazie se incapatanau, in anii cetosi ai inceputului de drum spre niciunde, sa imite modelele "mari", consacrate, de tipul celui suedez ori japonez. Esuand aproape in toate, am ajuns astazi in situatia