Un articol din Time descrie un nou instrument care îi poate ajuta pe amnezici. Se numeşte Sensecam şi este un aparat agăţat în permanenţă de gîtul pacientului, care face automat cîte o poză, cu un unghi foarte deschis, la fiecare 30 de secunde. Pozele sînt apoi descărcate într-un computer iar pacientul îşi poate „urmări” propria viaţa din ultimele zile sau ore într-un fel de slide show.
În articol, Eben Harrel descrie cazul unei femei (Claire Robertson) care, în urma unei encefalite virale, şi-a pierdut memoria și nu-şi mai recunoaşte nici măcar propria imagine din oglindă. Viaţa ei s-a îmbunătăţit prin folosirea acestui aparat. O experienţă cît se poate de impresionantă.
Dar, dincolo de dramele individuale ale amnezicilor patologici, cred că multora dintre români le-ar fi fost de folos asemenea slide show-uri de pe vremea cînd trăiau în comunism. Să-şi aducă aminte şi să compare.
Un articol din Time descrie un nou instrument care îi poate ajuta pe amnezici. Se numeşte Sensecam şi este un aparat agăţat în permanenţă de gîtul pacientului, care face automat cîte o poză, cu un unghi foarte deschis, la fiecare 30 de secunde. Pozele sînt apoi descărcate într-un computer iar pacientul îşi poate „urmări” propria viaţa din ultimele zile sau ore într-un fel de slide show.
În articol, Eben Harrel descrie cazul unei femei (Claire Robertson) care, în urma unei encefalite virale, şi-a pierdut memoria și nu-şi mai recunoaşte nici măcar propria imagine din oglindă. Viaţa ei s-a îmbunătăţit prin folosirea acestui aparat. O experienţă cît se poate de impresionantă.
Dar, dincolo de dramele individuale ale amnezicilor patologici, cred că multora dintre români le-ar fi fost de folos asemenea slide show-uri de pe vremea cînd trăiau în comunism. Să-şi aducă aminte şi să compare.
