Aranjandu-mi cartile din biblioteca, imi cade in mana volumul lui Ion Coja, "Legionarii nostri". Nerabdator, ca si cum as fi dat peste partea a doua a unui serial politist, ma asez la birou si o consum in mai putin de o ora. Aranjandu-mi cartile din biblioteca, imi cade in mana volumul lui Ion Coja, "Legionarii nostri". Nerabdator, ca si cum as fi dat peste partea a doua a unui serial politist, ma asez la birou si o consum in mai putin de o ora. E aparuta prin 1997 si cuprinde articole publicate in "Vremea" si "Totusi iubirea". Gasesc si cateva polemici duse in "Dilema" cu Zigu Ornea si Nicolae Cajal. Confruntarile lui Ion Coja ma conving inca o data de riscurile enorme ale intreprinderii mele de a scrie o carte despre Corneliu Zelea Codreanu. Cu toate ca si-a luat toate precautiile, insi agresivi s-au napustit asupra lui, rastalmacindu-i scrisul, etichetandu-l in fel si chip, cenzurandu-l cand risca sa fie doveditor. Cateva din punctele de vedere ale lui Ion Coja le impartasesc si eu. Desigur, fara nota nationalista data de autor.

Cred si eu, astfel, ca in dezbaterea publica de azi trebuie sa luam in considerare si argumentele Miscarii Legionare. Nu neaparat pentru a ni le insusi, deoarece multe dintre ele sunt suspecte, ci pentru a le combate si, eventual, pentru a le introduce in tezele noastre ca un imblanzitor al asprimii. Cred si eu, asemenea lui Ion Coja, ca Miscarea Legionara si-a datorat succesul de masa antipoliticianismului definitoriu. Mi se pare insa ca autorul exagereaza in efortul de a nega antisemitismul Organizatiei. Desigur, acest antisemitism nu e singular in epoca. A.C. Cuza, Octavian Goga, Nicolae Iorga sunt la fel de deplasati cand vorbesc de "jidani". Asta nu inseamna insa ca "Pentru legionari" n-are explicatii aiuristice din perspectiva obsesiei antisemite a lui Codreanu. Cat despre antipoliticianism, mi se pare o fortare a doctrinei s